vineri, 12 decembrie 2008

Surpriza ! Premiu pentru un text de pe blog

Tocmai ce am primit un mail cu textul:
CinemaPRO va multumeste pentru fidelitate si va anunta ca sunteti unul dintre castigatorii campaniei Elibereaza tastele.Comentariul de pe site v-a adus cadou un ceas de birou CinemaPRO.(...)Cu consideratie,Echipa CinemaPRO

Textul cu care am contribuit pe site-ul lor este primul post al blogului Eye vazut?

Ma laud si eu...

duminică, 7 decembrie 2008

Pe blog din nou - despre blog in genere

Eu nu citesc bloguri. Asta e!
Acum ceva timp am inceput blogul asta dar nu mai stiu de ce. Eram intr-un concediu mai lung si imi gaseam de treaba. Mai nou, cu totii au bloguri. De la Iliescu la fiecare adolescent care isi povesteste fiecare clipa din cotidian.
Da la ce folosesc blogurile astea? O sa fac o taxonomie a lor din cate am inteles eu, din ce se vorbeste despre ele. O singura mentiune: in majoritatea cazurilor, nici un blog nu e doar in una din aceste categorii.Nici chiar un post. Dar in sine, exprimarea prin blog cred ca are aceste linii tari, din punct de vedere intentional.

1. blogul de trairi - sunt unii care povestesc ce simt. E expresia intimitatii exhibate, a trairii puse in cuvant pentru ca altii sa o stie, publicarea inefabilului fiintei autorului care simte nevoia sa isi interneteuticizeze lirismul. Da, e vorba de blogul liric. Paradoxul e ca bloggerul se individualizeaza dar in acelasi timp isi doreste sa fie empatizat. Ii cauta prin blog pe cei la fel de diferiti ca el. Ii citeste si le asteapta comentatiile.Ce cred despre asta? Cred ca as prefera sa citesc o carte cu asemenea scrieri, sa o simt in maini si sa miros cerneala de tipografie pentru a ma minuna de hierofania lirismului intim. Cred ca internetul nu e locul nici al lirismului si nici al intimitatii. Prefer cartea, fizica, ca un smoc de sentimente pe care la o adica il poti arunca in cineva. Abia atunci consider ca merita efortul.

2. blogul comercial - sunt unii care scriu o intentie clar comerciala. Isi folosesc propria opinie in scopuri de marketing, pragmatic, pentru a crea o interactiune intre un produs si public.Tot timpul e o intentie interesata. In aceasta categorie intra de multe ori si bloguri in care cineva publica nuvele, texte, poezii - acesta e produsul in acest caz, la fel cum in altele e vorba de ultima versiune de UBUNTU sau ultimul gadget scos de Apple. Am de pilda un prieten care a publicat pe blog un text propriu scris cu intentia de a fi publicat doar pentru a-si proteja copyright-ul. Il trimite la edituri si, ca sa nu se trezeasca cu el deja publicat, vrea sa aiba o dovada ca el l-a scris. Uneori distinctia dintre prima categorie si aceasta e greu de facut. Cum mai sunt si bloguri despre un nou curent in marketing - CSR, sau despre o noua forma de HR, sau cu si despre un solist de muzica usoara, sau despre un candidat la electorale, etc.Ce cred eu? E o formula ok de a te folosi de blog. Da, asta e. Dar in acest caz nu e un jurnal, si cititorul trebuie sa suspecteze sinceritatea, sau sa intelega mobilul scrierii. Adicatelea, nu trebuie sa se lasa fraierit. Mi se pare insa o formula de comunicare utila si e de incurajat.

3. blogul de opinie - politicieni, jurnalisti, revolutionari, che guevari de cartier sau mondiali. Cum scria un baiat ce se credea un Dante al Galatiului cand eram in liceu: "Sunt leaderul unei generatii care nu exista"(Cristian Biru). Aici resortul nu e unul sociopat, ca in primul caz, si nici comercial-pragmatic ca in al doilea. E vorba aici de resortul puterii date de parerea autorului. Intentia de a fi formator de opinie e o intentie de putere asupra celorlalti. Oricat ai masca, resortul intim din spatele bunavointei de a iti face publice parerile voluntar, fara sa ti le ceara nimeni, e apanajul vointei de putere, e un derivat. "Sunt leaderul de opinie al generatie de cititori de pe blogul meu. Chiar daca ma critica. Simpla raportare directa la parerea mea arata puterea acesteia, implicit a mea". Ce cred? Cred ca asta e. Da, sunt unii care au aceasta tendinta acaparatoare si mediul bloggului le aduce un instrument. De chestia asta lumea nu va scapa, atata timp cat ea se va imparti dintotdeauna, cum zice Nietzsche, intre oi si magari. Orice noua forma de exprimare va fi mulata pe aceasta nevoie umana de diferentiere si de putere asupra celuilalt. Sa nu ne ascundem dupa degete!

4. blogul degeaba - cum am fost la service cu masina si ce mi s-a intamplat, cum m-a enervat nasul pe tren, cum era coada azi la chiosc la fornetti, ce afis am vazut azi in scara blocului (poza atasata), ce a spus azi la televizor Raduleasca, ce mi s-a intamplat cand am trimis un sms... O suta de mii de chestiuni care tin de momentele cotidianului, de natura inconjuratoare. Fara lirisme, fara pareri, fara filtru intelectual. Doar descriptiv. Desi pare ca acest tip de blog e inutil, el are cateva meniri foarte interesante. Ma gandesc la o posibila istorie a vietii cotidiene in secolul XXI pe care o vor scrie urmasii urmasilor nostri. Vor putea afla despre diverse lucruri care se intampla acum. Ar fi fost interesant sa avem asemenea descrieri cotidiene din vremea inchizitiei, de pilda. Sau din vremea de tranzitie a Daciei dupa cucerirea de catre romani. Fara nici un sarcasm: ar fi fost foarte interesant sa aflam despre raduleasca de atunci! Un alt lucru interesant este ca aceasta expresie descriptiva (daca mi se permite acest paradox) este de fapt o pornire infantila. Dincolo de crusta de sarcasm cu care e invelit mesajul, el in sine este un mesaj de descoperire a universului inconjurator. Este exclamatia de mirare asupra fenomenelor cotidiene din jurul nostru. Mai tineti minte cum descopera lumea Colt Alb? Incetul cu incetul. Si e mirat de ce observa. La fel si bloggerul de acest tip, care sub mesajul " ia priviti si amuzati-va si voi de ce mi s-a intamplat " are subtextul mirarii despre lumea inconjuratoare si al exclamatiei de dupa.

5. blogul jurnal de idei - este blogul pornit din nevoia de istorie personala de idei. Posibilitatea puritatii unui asemenea proiect este teoretic imposibila. Lipsit de orice forma din cele de mai sus, blogul de idei se dilueaza prin natura suportului (public). Caci daca vrei o istorie sincera de idei si fapte, nu o vei avea daca o filtrezi prin insasi ideea subcontienta ca vei publica textul rezultat.
Daca elimini, editezi si publici, jurnalul de idei nu mai e veritabil. In plus, ce rol mai au lecturile comentariilor pentru autorul acelor idei. La ce iti trebuie feedback? Folosirea in acest fel a blogului poate duce pana la urma la o ciuntire a formarii intelectuale. Caci cenzura celorlalti poate veni ca un foarfece sa decupeze actulul gandirii prin puterea omului fara chip din Magritte asupra ta. Spuneam ca teoretic este imposibil, dar practic exista intentia unor blogeri de a avea asa ceva. Ce cred eu? Cred ca blogul poate fi folosit in zilele noastre si pentru asa asta. De ce nu? Dar trebuie scoase comentariile, trebuie scos din counterele de trafic, si lasat cat mai discret. Desi si asa ramane teoretic imposbil la nivelul autenticitatii - insasi ideea ca poate poate cineva descopera si citeste din intamplare e inhibatoare. Oare Cioran si-ar fi scris ideile din caiete pe blog? Dar Noica jurnalul de idei? Cred ca acestea raman intrebari deschise...

vineri, 22 februarie 2008

Cum am ajuns analist de piata

Super funny! Cititi ce se mai intampla pe piata imobiliara "din Capitala" in viziunea mea:
aici

sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Despre linie

Maica-sa are o sora. Care e sora cu taica-miu. Cum taicasu e cumnat cu maica-mea, iar bunica lui din partea mamei e bunica mea din partea tatalui si deci tatal meu e frate cu mama lui, inseamna ca suntem veri "primari".

Deci iata ce a produs varu-miu!

miercuri, 23 ianuarie 2008

Revenirea

Ultima oara cand scriam pe blog eram somer. Intre timp, m-am angajat, m-am insurat, si a mai trecut jumatate de an din viata. Provocam cititorii in ultimul post sa ghiceasca cine sunt rockerii din poze. Nu va mai tin in suspans, sunt cei de la MANOWAR :).

Ce ma preocupa acum? Pai in primul rand sa achizitionez un apartament intr-un complex rezidential. Ce gasisem mai ok si ii placea si sotiei mele era un apartament de 3 camere in Laguna, undeva pe str. Fabrica de Glucoza din Pipera. Cum insa era pe nord si costa vreo 260.000 de euro, am decretat ca e cam Piperat. Inca mai suntem in piata dupa un apartament, dar putin mai domoliti, avand in vedere descumpanirea data de preturile absolut exorbitante. Parerile sunt impartite: o sa creasca preturile - lipsa fortei de munca in constructii, relaxarea in continuare a creditelor, introducerea TVA pe tranzactii imobiliare, o sa scada preturile - cresterea euro si a dobanzilor la credite data de situatia financiara internationala, cresterea numarului de complexe marketate. Cine naiba mai stie!
Mai vedem ce-o mai fi!

Incerc asadar sa revin pe blog cat mai curand cu diverse stiri despre ale mele...